vineri, 4 septembrie 2020

Nota de plata - povestire din anii '60

   Avand in vedere ca prezentul e oarecum cenzurat, m-am gandit ca ar fi interesant sa citim ceva despre trecutul "glorios" al aeroportului. Iata un articol despre aeroport, publicat in iunie 2020. 

E o poveste scrisa de un fost ghid care insotea pasagerii straini de la sosirea pe aeroport spre litoral si la sfarsitul sejurului ii conducea la aeroport, unde impreuna cu angajatii Tarom pregateau listele de pasageri pentru zborurile companiilor straine. Uneori era simplu, alteori ieseau incurcaturi mari. Pasageri nemultumiti, scandal, angajati ai aeroportului chemati sa rezolve situatia incordata si note de plata primite ca feed-back...

Pentru ilustrare, am ales fotografii vechi dintr-un articol de promovare a litoralului din '70. Interesanta fotografia din zona publica, de pe pilonul de iluminat, in care se vad avioanele de pe platforma... :) (sursa dl. Dan Sambra, fb grup Constanta de altadata).

 

 
 

 
Nota de plată
de Munteanu Dan Eugen

În vara lui ’69 turismul era în plină vervă pe litoralul românesc. Avioanele charter cu grupuri de turişti de peste mări şi ţări, soseau si plecau până după miezul nopţii.

Cititi continuarea aici http://armoniiculturale.ro/2020/06/07/nota-de-plata/

 

joi, 23 iulie 2020

Desene cu avioane

   Aici pe blog am postat inca din 2011 poze si filmulete cu avioane civile si militare care au operat pe aeroportul M. Kogalniceanu. Sunt mii de poze facute vara, pe canicula sau iarna, pe timp geros, pe platforma plina cu zapada si gheata. 
  Majoritatea sunt poze facute cu mobilul, de catre colegii mei care muncesc pe aeroport. Pasionati de aviatie, si-au gasit timp sa faca poze sau sa filmeze cele mai interesante avioane sau elicoptere. 
  De fiecare data imaginile au fost atent selectate, astfel incat sa fie cat mai sugestive dar sa nu arate ceea ce nu e "pentru ochii publicului larg". Uneori ati vazut detalii surprinzatoare ale unor avioane pe care nu ati avut ocazia sa le vedeti in realitate. Alteori v-au surprins aterizarile si decolarile filmate din diferite unghiuri si ati putut auzi motoarele avioanelor, un sunet placut pentru toti iubitorii aviatiei!
  Aeronavele deosebite sunt prezentate pe o pagina separata din acest blog https://descopera-aeroportul-kogalniceanu.blogspot.com/p/aeronave-deosebite-pe-aeroport.html

Azi m-am gandit sa postez ceva diferit ca poate v-ati plictisit sa tot vedeti poze si filmulete. Azi avem desene cu avioane care au operat pe Kogalniceanu. Sa recunoastem ca desenele au farmecul lor! 
Cine e artistul? Un coleg pasionat de avioane, bineinteles!  ;)









Multumim artistului!

luni, 20 iulie 2020

Ziua Aviatiei - amintiri

   Cu ocazia Zilei Aviatiei, am ales ceva reprezentativ. E un filmulet gasit pe YouTube, in care e prezentata o cursa Tarom Manchester - Constanta, cu un Tupolev 154, YR-TPB, in 18 iunie 1994. Comandant - dl. Bulibasescu. (conform chris154m, YouTube).

Fiti atenti la detaliile din cabina in timpul zborului dar si la avioanele de pe platforma de la Kogalniceanu. Vedeti la sol Tupolevul 154 YR-TPD si cateva utilaje in asteptare. Foarte frumoase imaginile!

Daca ma gandesc bine, pe 18 iunie 1994 eram de munca la biroul Handling, agent de rampa. Ce vremuri! :)


⌛😁
https://descopera-aeroportul-kogalniceanu.blogspot.com/p/biroul-handling-album-de-familie.html



luni, 13 iulie 2020

In negura timpului

  Anul trecut, pe 13 iulie, a fost mitingul aviatic la Kogalniceanu. Atat de departe mi se pare totul...
Anul asta ar fi trebuit sa fie a doua editie a Black Sea Air Show, dar n-a fost sa fie. Poate la anul, cine stie?
 Imi aduc aminte de spectacolul de anul trecut de parca ar fi in negura timpului....






Cat de frumos a fost!

Daca vreti sa revedeti fotografiile de anul trecut de la miting, le gasiti pe pagina Demonstratii aeriene de pe acest blog.
https://descopera-aeroportul-kogalniceanu.blogspot.com/p/demonstratii-aeriene.html

sâmbătă, 11 iulie 2020

Premiera!

    Azi  la Kogălniceanu, o premiera! Compania americana Delta Air Lines opereaza un zbor militar pe ruta Detroit (KDTW) - Constanța (LRCK), un zbor de aprox. 9 ore, cu un Airbus 350-900 (A359). E primul A359 care aterizeaza la Kogălniceanu.

   Acest avion care aterizeaza azi este al treilea de acest tip care a intrat in flota Delta in 2017, cand compania a decis sa inlocuiasca treptat Boeing-urile B747-400 (si pe acestea le-ati vazut la Kogălniceanu in trecut). A350-900 este un avion modern (zborul inaugural in 2013) lung curier, cu autonomie de 15.000 km, e wide-body, are o capacitate de 350 pasageri. 
Alte detalii despre acest zbor militar nu am ;)

  Un avion frumos, nu-i asa?

 sursa: flightplan.romatsa.ro





Sursa foto: www.airwaysmag.com

Imagini cu A350-900 la Kogalniceanu, o sa vedem mai tarziu...

luni, 6 iulie 2020

Vals vienez

   Prima cursa Viena - Constanta - Viena a companiei Wizz Air a operat joia trecuta, pe 2 iulie. 
 A fost prima cursa comerciala dupa pauza provocata de pandemie. Sa speram sa vor urma si alte curse comerciale catre destinatii interne si internationale!

Sa revedem cateva fotografii de saptamana trecuta, sa nu para ca a fost doar in vis!





Foto: Laura Mihai (printscreen Flightradar24) si Florin Mic

Martorii spun ca la aterizare motoarele aveau un sunet deosebit....cam ca un vals vienez :)



luni, 29 iunie 2020

Ce procedura se aplica?

   
   In procedura de parcare a  aeronavelor scrie ca inainte de parcare, dispecerul de sol trebuie sa verifice locul si sa inlature eventualele FOD (Foreign Object Debris), pentru a evita ca acestea sa fie aspirate in motoare.
Ce te faci atunci cand in loc de FOD gasesti un animal plin de ace ?

Aplici procedura de indepartare a animalelor! Folosesti luminile farurilor, lanterna, claxonezi, bati din palme, bati din picior, dupa care treci la amenintari, injuraturi si daca nimic nu merge, il rogi frumos pe animalut sa se duca singur in zona inierbata :) Pana la urma functioneaza!

Safety for all! 


Procedura a fost corect aplicata, avionul a fost parcat in siguranta!


Nota: ariciul nu a avut de suferit si nici nu a mai aparut pe platforma.


Foto: Ionut Nedelcu

luni, 22 iunie 2020

La doi iepurasi :)

Doi iepurasi simpatici 


fugariti de vremea rea, au ajuns la Kogalniceanu :)



Parcare la marele fix!
By Adi si Beny

Interiorul avionului  e prezentat pe site-ul companiei 
  



miercuri, 17 iunie 2020

A trecut furtuna!

   Marea de nori se indeparteaza usor, dupa furtuna. Picaturile reci de ploaie, ca niste stropi de valuri, au racorit aerul fierbinte. A ramas in urma un miros de ploaie cu nuante marine. A trecut si furtuna asta!

E timpul sa profitam de cerul senin!
Mai e putin de asteptat...dar sigur va veni timpul bun!
Fly High!


Avioane tip Fairchild SW4 (North Flying) si Fokker 100 (Carpatair)

Foto: Ionut Nedelcu


luni, 15 iunie 2020

Marea relaxare! :))

Sa cante muzica!!!



Sa danseze fetele!!!
 



Sa fie mare bairam!!!
 


Voi cum v-ati relaxat azi? :)


Foto (vechi) de Ionut Nedelcu si Mihai Lungu.
Foto actuale o sa avem in curand!

Urmariti pagina de fb a aeroportului M. Kogalniceanu pentru stiri despre zborurile comerciale.









joi, 11 iunie 2020

Tura de noapte, ca un pastel

La caderea noptii, pe pista s-au aliniat frumos licuricii ;)

Atras de lumini ca un fluture de noapte, un avion a aterizat sub razele de luna.

Imagini ca dintr-un pastel surprinse de Adi Jiga.





luni, 8 iunie 2020

Hipnoza

Kamov 32 - un elicopter rusesc cu doua elice coaxiale care se rotesc in sens opus.


O filmare cu incetinitorul, foarte interesanta.
Daca sunteti atenti, vedeti foarte clar cum elicea de sus se roteste in sensul acelor de ceasornic iar cea de jos, in sens invers.


Hipnotic, nu-i asa?  :)

Foto si video: Adi Jiga



luni, 1 iunie 2020

Detasare la Kogalniceanu - ep.3


Cavalerii spatiului tridimensional
Promotia 1975

de Doru Vârlan si Manuela Vârlan
Asociatia Aerospatiala Romana, 10 septembrie 2015 (https://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:EnQHAZyRHecJ:https://issuu.com/doruvarlan/docs/cavalerii_spatiului+&cd=28&hl=ro&ct=clnk&gl=ro)

SZEKULA I. IOSIF  „Am fost invitat să scriu câteva rânduri depre cariera mea de aviator pentru memoria «Promoției 1975». O fac cu mare entuziasm și scriu cu gândul că poate vor citi și persoane care nu au tangență cu domeniul sau care nu știu nimic despre această scoală. Se pare că am de spus mai multe decât colegii cărora le-am citit amintirile și, dintrun punct de vedere, oarecum diferit. Este în firea umană să încercăm să ne protejam, să păstrăm vii doar amintirile plăcute și, respectiv, estompându-le pe cele neplăcute și pe care vrem să le uităm.
(……)

   Pe lac, la Mamaia, era instalația de teleski pe apă făcută de ICA Ghimbav și ținută de brașoveni. Le duceam câteva sticle de bere străină și skiam pe apă cât doream. 
La «Internațional» era personal din Brașov și mă simțeam și acolo ca acasă. La «Amiral» aveam cheile de la bar pe mână și ne serveam cu ce și când doream, căci doar îi făceam aprovizionarea... 
   Când s-a terminat concediul prietenilor, am organizat o petrecere de despărțire la «Hanul Piraților». Barmanul de acolo ne-a spus că el asigură mâncarea, dar, dacă vrem să ne simțim bine, să ne aducem băutura noastră, că-i sărăcie mare, și dacă putem să-i aducem și lui câteva sticle...

  Același lucru l-am pățit și când ne-am dus cu taromiștii la Cherhana, unul din locurile noastre preferate, unde ne cânta Romica Puceanu. Ei au pus peștele și mămăliga și noi am adus vinul și apa minerală. Începuse să se arate sărăcia și pe litoral, dar noi încă aveam resurse personale. 
Tot cu taromiștii se mai organiza și câte o seară la o stâna din apropierera aeroportului, cu câte un berbec la proţap, bulz și șpriţ cât cuprinde. Iar dacă era târziu și nu aveam chef de mers nicăieri, aveam întotdeauna grătarul și carafa cu șpriț la Nea Culiță, la noi, la hotel, în pădure. 

  În vara aceea am fost inițiat și în tainele catacombelor din subsolul hotelului, unde se pregăteau platourile pentru curse și unde erau magaziile catering-ului în care era depozitat faimosul «Bordo» (corăbioarele de Murfatlar servit la bord) pentru care trebuia să adunăm sticlele goale, căci altfel li se oprea din salariu însoțitorilor de bord. Și bineînțeles că era și cheful tradițional de închidere a sezonului pentru care mulți veneau special de la București, căci merita drumul. 

    «Kogălniceanu» era a doua casă a noastră, a taromiștilor și îmi plăcea acolo. 

                                                    

                                                                     SFARSIT

Foto: dl. arhitect Mihai Andrei

luni, 25 mai 2020

Detasare la Kogalniceanu - ep. 2


Cavalerii spatiului tridimensional
Promotia 1975

de Doru Vârlan si Manuela Vârlan
Asociatia Aerospatiala Romana, 10 septembrie 2015 (https://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:EnQHAZyRHecJ:https://issuu.com/doruvarlan/docs/cavalerii_spatiului+&cd=28&hl=ro&ct=clnk&gl=ro)

SZEKULA I. IOSIF  „Am fost invitat să scriu câteva rânduri depre cariera mea de aviator pentru memoria «Promoției 1975». O fac cu mare entuziasm și scriu cu gândul că poate vor citi și persoane care nu au tangență cu domeniul sau care nu știu nimic despre această scoală. Se pare că am de spus mai multe decât colegii cărora le-am citit amintirile și, dintrun punct de vedere, oarecum diferit. Este în firea umană să încercăm să ne protejam, să păstrăm vii doar amintirile plăcute și, respectiv, estompându-le pe cele neplăcute și pe care vrem să le uităm.
(……)

    Anul 1984 a fost anul în care am cules roadele a ceea ce am sădit în anii din urmă. Am ajuns la concluzia că trebuie să fi făcut ceva bun în viață, căci îmi era tare bine, eram sănătos și mă bucuram de fiecare zi. Am fost patru colegi care am ieșit comandanți deodată. 
   Detașamentul a hotărât să ne împartă în două echipaje fixe și să zburăm împreună vara aceea. Am avut norocul și plăcerea să-l am coechipier pe bunul meu prieten Sile. La o cursă era el comandant și eu copilot, la cursa următoare ne roteam funcțiile. A fost perioada cea mai frumoasă și liniștită de zbor despre care îmi amintesc. Era la noi în echipaj o armonie și o atmosferă plăcută încât am auzit că mulți preferau să zboare cu noi și am mai auzit că ni se zicea «delfinii» (de la prinții moștenitori, ca să nu fie vreo confuzie). 

   În formația asta am plecat detașaţi la «Kogălniceanu» și am stat mult acolo în vara aceea. Am luat mașina cu mine și am avut toată libertatea să ne mișcăm pe litoral între curse. Am bântuit pe tot litoralul, dar locul meu preferat a fost întotdeauna Mamaia și mai ales partea de nord a ei. 

   Îmi făcusem relații la hotelurile de acolo, la «Amiral», «Comandor», «Alcor», «Vega», căsuțele din nord și veneau și prietenii mei brașoveni, câteva zile, în perioada cât eram acolo. Retrăiam atmosfera vacanțelor din copilărie la o altă scară. Acuma se numeau concedii, aveam meserii bune, aveam bani și eram mai maturi, deși continuam să ne aruncăm îmbrăcați în piscină, să ne oprim apa rece de la duș și să ne tragem scaunele de sub noi.

   Singura diferență pentru mine era că mai plecam în câte o cursă câteva ore după care mă întorceam printre ei încărcat cu faimoasele damigenuțe de „Smirnoff”, cutii cu bere străina, sticle de whisky și alte bunătățuri cu care-i răsfățam. Mulți dintre colegii și colegele de echipaj veneau cu mine după cursă și se simțeau bine alături de gașca mea și eram fericit că puteam fi simultan cu cele două lumi pe care le iubeam. 

VA URMA

Foto: dl. arhitect Mihai Andrei