luni, 18 mai 2020

Detasare la Kogalniceanu - ep 1


Cavalerii spatiului tridimensional
Promotia 1975

de Doru Vârlan si Manuela Vârlan
Asociatia Aerospatiala Romana, 10 septembrie 2015 (https://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:EnQHAZyRHecJ:https://issuu.com/doruvarlan/docs/cavalerii_spatiului+&cd=28&hl=ro&ct=clnk&gl=ro)

SZEKULA I. IOSIF  „Am fost invitat să scriu câteva rânduri depre cariera mea de aviator pentru memoria «Promoției 1975». O fac cu mare entuziasm și scriu cu gândul că poate vor citi și persoane care nu au tangență cu domeniul sau care nu știu nimic despre această scoală. Se pare că am de spus mai multe decât colegii cărora le-am citit amintirile și, dintrun punct de vedere, oarecum diferit. Este în firea umană să încercăm să ne protejam, să păstrăm vii doar amintirile plăcute și, respectiv, estompându-le pe cele neplăcute și pe care vrem să le uităm.
(……)
   În anul 1977, am zburat 175 de ore pe IL14 și AN-24. Au urmat ani cu zbor mult, dar și cu împliniri și satisfacții pe măsură. 
   În vara anului 1978 am avut prima detașare de vară la Constanța, mai bine zis la «Mihail Kogălniceanu». Am făcut cunoștință cu un aspect nou al activității de zbor. Eu făceam doar curse interne de acolo, dar atmosfera era foarte internațională. Restul echipajelor aduceau turiști din toate colțurile lumii la noi la Marea Neagră. 
   Se ieșea la plajă, se mergea la discotecă, iar când nu se pleca nicăieri se mai trăgea câte o petrecere și la hotelul din pădure, unde eram cazați. Atunci am descoperit micii, frigăruile și spriţul la cană ale lui Nea Culiță, de care mi-e dor și acuma, ca și faimosul «Bordo» servit la cameră. Mulți veneau cu mașinile personale, alții cu familia.
   
   În timpul detașării la Kogălniceanu toată lumea făcea parte dintr-o familie mare și fericită în care se amestecau echipajele de la diferite tipuri de avion cu personalul de la sol și cu cel tehnic și atmosfera era total diferită de cea de la Băneasa sau Otopeni. Așteptam în fiecare an cu nerăbdare detașarea la «Kogălniceanu».

VA URMA

Foto: dl arhitect Mihai Andrei

joi, 14 mai 2020

Un microb cu efecte pozitive

  M-am intalnit zilele trecute cu un domn care a lucrat la aeroport inca din primii ani de activitate. A fost radiotelegrafist. Meseria lui nu mai exista de mult timp, dar biroul in care a lucrat dansul este chiar biroul unde lucrez eu.
- Mai aveti ceva poze vechi de la aeroport?
- Nu, am avut, s-au imprastiat, s-au pierdut. Dar sa stii ca ma uit pe internet sa vad ce avioane mai zboara pe la Kogălniceanu, ca microbul asta cu aviatia nu dispare niciodată!
   
  Ce sa zic, mi-a inseninat ziua.  
 Cand am facut blogul, la asta ma gandeam. Sa fie un loc unde cei care au lucrat la Kogălniceanu sa-si aminteasca de vremurile bune si sa mai "traga cu ochiul" la activitatea recenta, la avioanele noi, iar cei tineri sa cunoască trecutul, să-i cunoasca pe fostii colegi, prin povestile, pozele si marturiile lor. 
  Legătura intre generatii s-a format, datorită microbului numit "aviație"!

Dl Patranoiu Ion

luni, 11 mai 2020

Un pilot comandant povesteste

De Pilot Comandant Paul Bozga  May 8, 2010
sursa (https://www.asociatia-anap.ro/intamlari-adevarate/)

    In vara anului 1982 eram detasat la Kogalniceanu si la o cursa de Stuttgard cu TU-154 asteptam in avion cu echipajul, sa soseasca pasagerii.
Intr-un final au sosit si printre ei intr-un scaun cu rotile, o femeie la vreo 25-30 de ani imbracata numai intr-un sort de plaja si o camasa barbateasca .
Nu am dat prea multa atentie evenimentului dar la un moment dat am auzit galagie mare jos la piciorul scarii si unul din insotitori a venit sa-mi raporteze ca tipa din scaunul cu rotile dupa ce a ajuns la scara avionului, a incercat sa se dezbrace si a sarit pe un pasager.
Bine bauti amandoi dupa imbarcarea in avion ea impreuna cu amicul ei, un tip inalt solid cu mustata au inceput sa bata cu pumnul in masuta din fata scaunului lor si sa ceara votca.
Am fost anuntat din nou ca cei doi pasageri fac scandal in cabina a doua.

   Am intrerupt pregatirile de decolare, am luat pe mine haina de uniforma cu cele 4 ”macaroane“de comandant si m-am dus in spate sa le explic ca nu li se va da bautura decat la masa, dupa decolare, ceea ce l-a infuriat si mai rau pe haidamac care s-a sculat in picioare si m-a imbrancit de era sa ma rastoarne.
Infuriat la culme le-am cerut sa coboare din avion ca eu nu-i mai iau la bord
Cand au vazut ca este groasa au promis ca se vor linisti, numai sa-i las in avion.
Cum nu-mi schimb hotararile prea usor, am cerut prin radio comandantului de aeroport colonelul Morandini, sa vina la avion ca avem o problema.
Acesta a venit cu cativa ofiteri de la granita si in dorinta lor de a scapa de ei, au incercat sa ma convinga sa-i iau, ca oricum la cat sunt de bauti or sa adoarma repede.
Bineinteles ca nici nu am vrut sa aud de asa ceva si la refuzul comandantului de a-i da jos, am cerut echipajului sa coboare din avion cu intentia de a pleca in aerogara pana se va lua o masura cu cei doi pasageri.
Cand a vazut comandantul de aeroport cat eram de hotarat, a fost de acord sa-i debarce, dar nu stia cum, ca ei nici vorba sa coboare de buna voie.
M-am intors in cabina pilotilor si am anuntat pasagerii prin interfon ca regret, dar din cauza unei defectiuni tehnice, cursa nu poate continua si ca trebuie sa se intoarca in aerogara pana la remedierea defectiunii.
Disclipinati, nemtii au coborat toti in afara de cei doi care au mai stat cateva minute iar cand au vazut ca au ramas singuri in avion, au coborat si ei.

Cand au pus piciorul pe pamant, cei doi au fost infascati de baietii de la granita, urcati intr-un autobuz si dusi in aerogara, iar ceilalti s-au urcat din nou in avion pentru a continua calatoria.
Urcarea mea si a echipajului in avion a fost insotita de aplauzele pasagerilor care erau bucurosi ca scapasera de niste oameni care i-au facut de rusine.


luni, 4 mai 2020

Amintiri de pe aeroport

Onor la comandant! 
Constantin Enachescu – O viata de om pe aripi de vis
de Petru Done, 28 mai 2015 (sursa https://www.desteptarea.ro/onor-la-comandant-constantin-enachescu-o-viata-de-om-pe-aripi-de-vis/)

Nascut in 1935, dl. Enachescu Constantin a devenit Comandant al Aeroportului Bacau in 1964. A detinut aceasta functie pâna in anul 2000. Dupa 1990, titulatura de comandant a fost schimbata in cea de Director General.De-a lungul celor 36 de ani, datorita priceperii si seriozitatii, a fost numit, in multe rânduri, comandant interimar al Aeroportului Mihail Kogalniceanu (Constanta), in anii 70 si 80, pe durata sezonului estival.De mentionat ca in acea perioda volumul de pasageri prelucrat la Kogalniceanu il depasea pe cel de la Otopeni, ajungându-se la 80 (optzeci) de avioane pe tura.

Cateva amintiri de la Kogalniceanu

O vreme am fost comandant de aeroport si pe Kogalniceanu, in 1987. Era un trafic intens si acolo, chiar foarte intens. La un moment dat, a venit Nicolae Ceausescu. Il astepta, la Kogalniceanu, pe Papandreus, presedintele Greciei. M-am dus in salonul prezidential, sa incerc sa discut cu el, pentru ca nu aveam petrol pentru avioane. Aveam 5.000 de pasageri, de turisti straini care plecau, iar eu nu puteam alimenta avioanele. Era o criza de petrol la nivel de tara. Acolo era si Ilie Ceausescu, fratele presedintelui, care era general. Pe el il cunosteam foarte bine si am vorbit cu el. Nicolae nu prea statea de vorba cu noi. Dar, atunci, pe mine m-a observat ca ma tot agitam si m-a interpelat: „Ce te tot agiti?”. Ce sa-i spun? „Tovarase secretar general, nu va suparati, n-am petrol pentru avioane. In aerogara, la plecari externe, am 5.000 de turisti si nu le pot da drumul.” Nu mi-a zis nimic. Am crezut ca doar cu atât am ramas. Intre timp a venit si avionul presedintelui Greciei, iar ei s-au urcat in masini si au plecat. Dar, nu a durat mult si m-a sunat generalul Puiu, seful departamentului Aviatie Civila. „Mai, ticalosule – mi-a zis -, te-ai plâns? Bravo tie! Bine ca ai avut curaj.” Pe la trei dimineata m-am trezit cu celebrul Ion Dinca, omul caruia i se mai spunea si „Ion Te Leaga”. M-a luat in masina si am ajuns la rafinaria Midia-Navodari. Chiar la acea ora atât de matinala, toata conducerea rafinariei era prezenta. „De ce nu-i dati petrol comandantului aeroportului?” – l-a intrebat pe directorul general. Acela a motivat in felul lui, a pomenit de export, de sarcini. „Incepând din secunda asta – a spus Dinca -, o garnitura de tren cu petrol intra la Kogalniceanu.” A mai dat binete si a si plecat. Atât a fost. Am mai baut doar câte un whiskey si o cafeluta, la aeroport, apoi el a plecat cu avionul. La ora 12,00 a zilei care tocmai incepuse, 20 de vagoane au intrat in depozitul de carburanti de la Kogalniceanu. Evident, dupa aceea ma sunau de la Otopeni, chiar si generalul Puiu, sa le dau niste petrol. Aterizau avioanele la Kogalniceanu, alimentau si plecau in toata lumea. Asa a fost la Kogalniceanu. Erau, acolo, toate nationalitatile lumii, turci, tatari, macedoneni si ce mai erau. Dar au plâns când am plecat de la ei.

La Kogalniceanu, intr-o noapte a venit un IL 18 sa incarce carne pentru export, pentru Orient. A lovit pista si s-a inregistrat ca eveniment de zbor. Era Ion Ionita viceprim ministru si raspundea de aviatie. El a anchetat evenimentul. Ne-au chemat la audieri, inclusiv pe mine. Ne-au chemat la Otopeni. Era o sala plina cu specialisti din aviatie. Dupa ce am prezentat eu situatia, Ionita a spus: „Bai, si din mormânt te scoteam si te chemam aici sa te judecam”. Va inchipuiti ce era in sufletul meu! Am luat o atitudine autocritica, am promis sa iau masuri potrivite. Dar nu cu mare placere, pentru ca nici atunci nu suportam sa fiu invinuit pe nedrept.

joi, 23 aprilie 2020

Ca in vestul salbatic!

Bonanza

     In anii '70 a fost un serial western american - Bonanza. Unii isi mai amintesc, poate. Actiunea se petrecea in vestul salbatic. Avea de toate: cowboy, indieni, pistolari, batai in baruri, jafuri din tren, rapiri, cavalcade. 
Filmul era despre fapte bune si despre eroii salvatori din vestul salbatic.

   Un avion Bonanza, cu eroi din vremurile astea tulburi a aterizat la Kogalniceanu! Povestea lor va fi spusa candva, dar va asigur ca eroii sunt printre noi si ei se numesc doctori, piloti sau intr-un cuvant OAMENI!
Respect!






Specific la acest avion din anii '40 este coada in V (ca la F22 Raptor :)

Foto: Adi Jiga (fotograf, dispecer, dispecer sol si comandant adjunct)

miercuri, 8 aprilie 2020

Redescopera aeroportul Kogalniceanu - aprilie 2011


        In aprilie 2011 am lansat blogul "Descopera aeroportul Kogalniceanu". Aveam multe poze cu avioane facute de mine si de colegi in timpul turelor de zi si de noapte, de-a lungul anilor. In plus, primii comandanti ai aeroportului, domnii Beniamin Popescu si Gheorghe Constantin (R.I.P.) ne-au trimis cateva amintiri de la inceputul activitatii aeroportului din anii '60. Aveam multe materiale si m-am gandit sa le public intr-un singur loc, unde sa fie usor de citit pentru cat mai multi dintre cei interesati. 
Am ales sa fac un blog, chiar daca e atipic, in sensul ca nu postez des texte elaborate ci mai mult imagini, pe principiul ca o poza face cat o mie de cuvinte. Colegii mei mi-au devenit colaboratori, imi trimiteau poze sau filmulete interesante de fiecare data cand aveau cateva clipe libere in timpul programului. Unii au criticat calitatea pozelor, insa pozele astea facute cu mobilul sunt cele mai pretioase! 
     Acum, cand la aeroport este o pauza, sa zic asa, m-am gandit sa repostez cateva dintre pozele vechi de pe blog, ca si cum as rasfoi un album vechi, care trezeste amintiri placute.

https://descopera-aeroportul-kogalniceanu.blogspot.com/2011/04/



luni, 6 aprilie 2020

HZ. Pâclă peste aeroport

S-a lasat pâcla peste aeroport.....la propriu si la figurat, asa cum scrie si in METAR.
Soarele e tot acolo, dar se abia se mai vede :(

Sa ne vedem cu bine in curand!





Foto: Ionut Nedelcu



luni, 30 martie 2020

Exercitiu de imaginatie

Care va place mai mult? 
Antonov AN124 sau Boeing B747?
                                                                                   

Exercitiu de imaginatie!


              Multumiri colegilor mei care au fotografiat cele doua avioane din acelasi unghi (aproximativ)!                                                                                                                       

luni, 23 martie 2020

luni, 16 martie 2020

Deja-vu

In 1978, domnul arhitect Mihai Andrei a fotografiat cateva avioane la Kogalniceanu, printre care si un Tupolev Tu 154 la decolare (compania TAROM).

In 2018, Mihai Viziteu a fotografiat un Tupolev Tu 154 la aterizare (compania Kazakhstan Government) pe aceeasi pista a aeroportului Kogalniceanu, din acelasi unghi!

Aterizare si decolare Tu 154 la 40 de ani distanta!!!

Multumiri celor doi Mihai!!!

luni, 24 februarie 2020

Zbor cu parapanta

Care e legatura dintre un zbor cu parapanta din Poiana Brasov si aeroportul din Kogalniceanu? 
Pasagerul ;)




Multumesc pilotului Iulian Pochiu!

Va recomand sa zburati si voi cu parapanta cu cei de la Paramania!


luni, 17 februarie 2020

Preainaltul cerului :)

Avionul tip Aveko VL-3 Sprint, inmatriculat YR-5558






Interesant e ca, desi avionul e micut, poate transporta un pasager (prea) inalt pe post de copilot......

O minune!!! :)))





luni, 3 februarie 2020

Pe dos

Piaggio P180 Avanti II , un avion zgomotos cu elicele "pe dos"




foto: Mihai Lungu

Avionul e detinut de ENAV, o societate italiana de stat specializata in servicii de trafic aerian si este echipat cu aparatura de calibrare a sistemelor de navigatie de la sol, cum ar fi ILS, VOR, DME.
De ce a fost ales un astfel de avion pentru zboruri de calibrare si cum arata interiorul?

Vedeti aici 



luni, 27 ianuarie 2020

luni, 20 ianuarie 2020

Ambulanta aeriana

FAI Air Ambulance

Bombardier Learjet 60
Foto: Adi Jiga

Daca vreti sa aflati mai multe despre acesta companie, accesati site-ul lor