De la Constanta la ...Cercul Polar!

    Nu avem poze actuale cu avioane de la Kogalniceanu, dar ce aflam despre trecut este mult mai interesant! Iata ce cursa a avut Tarom in 1996 de la Constanta! De necrezut si totusi, adevarat. Pilotul comandant Frumuzache are si un Certificat care atesta evenimentul.

 

Cavalerii spatiului tridimensional – promotia 1975, 

de Doru Vârlan, Manuela Vârlan, 

Asociatia Aerospatiala Romana, 10 septembrie 2015

  (https://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:EnQHAZyRHecJ:https://issuu.com/doruvarlan/docs/cavalerii_spatiului+&cd=28&hl=ro&ct=clnk&gl=ro)

 FRUMUZACHE P. GABRIEL 

 "Aş mai aminti, de exemplu, zborul charter executat cu avionul BAC 1-11 YR-BGE, la 2 iunie 1996, pe ruta Constanţa -Copenhaga - Harstad/Narvik - Copenhaga - Constanţa, când am traversat ... Cercul Polar.”

 

Cateva date despre pilotul Frumuzache 

................... 

După absolvirea Şcolii de aviaţie a fost repartizat la Aerobaza Galaţi-Tuluceşti unde, în calitate de copilot, iar apoi de comandant, zburând pe avionul AN-2, a executat misiuni agrosilvice, în anul 1976 a promovat examenul de piloţi de linie aeriană organizat în cadrul companiei
TAROM.
…………….. 

In calitate de copilot, iar apoi de comandant şi instructor, a zburat pe avionul AN-24, pe care a totalizat un număr de peste 6 400 ore de zbor. Merită menţionat că, fără să îşi propună în mod
intenţionat, a constatat ulterior că deţine un mic record aeronautic, anume, în anul 1984 a cumulat un număr de 1 155 ore de zbor, iar în anul următor 1985, de asemenea, un număr de 1 200 ore de zbor... Pentru un aviator aceste cifre sunt cel puţin impresionante.
………………

Ca urmare a rezultatelor obţinute, în anul 1985, Gabriel Frumuzache a fost selectat
pentru a face trecerea pe avionul BAC 1-11. A zburat în calitate de copilot, pilot comandant şi
apoi pilot instructor, totalizând circa 4 200 ore de zbor
…………………… 

In anul 1995 a făcut trecerea pe avionul Boeing 737-300, promovând şi pe acest tip de aeronavă în funcţia de pilot comandant de echipaj şi apoi de pilot instructor, precum şi adjunct al comandantului de detaşament.
……………….. 

Intre anii 2010 - 2015 a avut, de asemenea, o activitate aeronautică foarte intensă, a zburat pe toate tipurile de avioane Boeing - 737, respectiv seriile: - 300, - 400, - 500, - 800NG.
………………… 

…Frumuzache Gabriel a zburat în cariera sa de pilot pe şapte tipuri de aeronave, totalizând peste 24 020 ore de zbor, dintre care un număr de 12 650 ore numai pe avionul Boeing 737.

Ce-ar mai fi de completat la biografia lui Gabriel Frumuzache? Cu siguranţă, opinia generală a colegilor săi aviatori este că, de-a lungul anilor, acesta s-a dovedit a fi posesor al unei judecăţi logice şi pătrunzătoare, că s-a remarcat prin dorinţă de studiu, de instruire. Că îi place să afle, să cerceteze, să investigheze.

Cursa Constanta - New York

   Nici azi nu avem poze actuale cu avioane de la Kogalniceanu, dar avem ceva interesant. Povesti reale ale unei foste stewardese Tarom care a avut zboruri catre si de la Kogalniceanu in anii '70 - '90. 

Iata ce frumos descrie emotiile din prima cursa si ce detaliu surprinzator aflam de la dansa: o cursa Tarom cu Boeing 707 Constanta - New York!

 

Mereu la inaltime: Geta Popescu, fosta stewardesa TAROM

| Scris de: Teodor Stefan | 05-08-2015

Sursa: http://aeronews.ro/mereu-la-inaltime-geta-popescu-fosta-stewardesa-tarom/

 ..........

Cum a decurs primul zbor?

Evident ca nu stiam ce inseamna pasiunea zborului. Eu m-am dus mai mult pentru mirajul uniformelor, al elegantei feminine. In 1973 am terminat CIPA si in iulie am facut prima cursa interna – eu am zburat doar pentru TAROM – spre Constanta, cu un An-24. Un zbor de pranz, o cursa foarte grea pentru ca erau turbulente maxime si le simteai din plin in An-24. Era ceva ingrozitor. Si cu toate astea, trebuia sa merg si drept, sa tin si tava. Imi reglasem putin mersul pentru ca servisem bomboanele inainte de decolare. Si cum am plecat eu din spatele avionului spre fata, cu tava cu bauturi, pe turbulentele aferente, ma tot gandeam cum ar fi sa o scap. Insa mi-am spus ca cei din avion nu stiau ca sunt la prima cursa, asa ca emotiile mi-au mai disparut. Am reusit, totul a fost OK, iar dupa cateva zile am avut a doua cursa, cu un Il-14. Un zbor spre Cluj, de asemenea foarte greu. Avionul era mic, disconfort, etc. Fara indoiala, preferam sa zbor cu An-24.

………….

L-am avut la bord si pe Telly Savalas, alias Kojak, cand serialul era in voga la noi. A venit in Romania prin 1975-1976. Tin minte ca am avut o cursa de pe Constanta cu Boeing 707 spre New York, cu escala la Timisoara. Am plecat fara pasageri, am stat o zi la New York si apoi ne-am intors cu un grup mare de americani bogati. De fapt, nu stiu cat de bogati erau, dar se vedea ca sunt rafinati. Pe atunci nu aveam notiunea de “oameni bogati” pentru ca – in comparatie cu Romania – toti cei din afara mi se pareau asa. Imi aduc aminte ca Telly Savalas statea undeva in spate, pe ultimele randuri. Bucurie pe noi, echipajul, pentru ca era foarte comunicativ, haios. De fapt, cei din grup nici nu se comparau cu pasagerii cu care eram obisnuiti pe cursele noastre – majoritatea oameni politici. O atmosfera superba, era cu totul altceva. Telly a venit chiar la noi in bucatarie, in avion, si ne-a ajutat sa strangem platourile, tacamurile.

Charter Basel - Constanta

   Poze actuale cu avioane la Kogalniceanu nu avem, dar avem poze vechi, din iulie 1994, cand Tarom facea o cursa charter Basel Mulhouse - Constanta cu Tupolev Tu-154B, YR-TPB. Iata echipajul impreuna cu personal de la agentia de turism elvetiana care organiza sejururile pe litoral.

 

Der Basler Reiseveranstalter wagte während den Sommerferien 1994 als einziger Reiseveranstalter der Schweiz die Lancierung von Charterflügen nach Constanta an der rumänischen Schwarzmeerküste.

Die Leitung des Reiseveranstalters Avione sowie die Crew der Tarom Tu-154B zeigt sich vor dem Erstflug nach Constanta der Presse.

During the summer holidays of 1994, the Basel tour operator was the only tour operator in Switzerland to venture to launch charter flights to Constanta on the Romanian Black Sea coast.

The management of the tour operator Avione and the crew of the Tarom Tu-154B appear to the press before the first flight to Constanta.

(YR-TPB 22.07.1994)

 Sursa: https://globe-air.ch/albums/album_id/5/offset/26/

La cabinetul medical

   Nu avem imagini actuale de pe aeroport, nici cu avioane civile, nici cu cele militare, asa ca va propun sa citim cateva randuri dintr-un un roman. Autor e un medic, fost asistent (in anii 1961-1962) la cabinetul medical de pe aeroport. Romanul se numeste 

Amintiri Din Romania Socialista: De la inflorire la faliment.

                                         de Dr Gheorghe Rafael-Stefanescu

Iata un fragment

 

                     
                        ..........

      

                                                     Sursa: Google Books

 

P.S. Asa, ca fapt divers, am aflat ca la cabinetul medical de la aeroportul Kogalniceanu a lucrat si Prof. Dr. Univ. Sorin Oprescu (fost primar al Bucurestiului), in perioada noiembrie 1978 - februarie 1979, pe cand era medic de medicina generala.

Soimii

   Nu e vorba despre Soimii Romaniei (Hawks of Romania) si nici despre soimii patriei (din copilaria unora). Este vorba despre soimii securitatii. 

 

 

Fost angajat al MI la MK

    Pentru ca nu avem imagini actuale de la cursa Wizz Air Constanta - Londra, va prezint imagini si intamplari din anii '90 traite de un fost angajat al Ministerului de Interne, care si-a dat demisia si impreuna cu sotia au emigrat in Africa de Sud, via Londra.

In acest fragment, povesteste ce emotii a avut la decolarea de pe Kogalniceanu...

 

CAIETELE BATRANULUI VIII

De Petru Negoescu

(sursa: http://gandurizob.blogspot.com/2015/03/caietele-batranului-viii.html)

 ....……….

În căutarea de bilete mai ieftine, organizatorii găsiseră un zbor charter de weekend de pe Aeroportul „Mihail Kogălniceanu” din Constanţa. Asta însemna că trebuia să ajungem la Constanţa cu trenul, să petrecem cam o jumătate de zi pe acolo şi să plecăm spre Albion seara. La Constanţa am fost primiţi foarte bine de comandantul unităţii.

Ne-au luat de la gară, ne-au invitat la o saramură de crap meştesugită de colegul G.D., plecat de la Bucureşti şi aclimatizat în Dobrogea, ne-au cărat la aeroport – totul în regulă. Am trecut ca prin brânză de controlul antitero (doar eram de la M.I. !) şi ne-am îmbarcat singuri în avion, noi şi şoimul.

Deşi mă mai urcasem în avioane, pentru că la un moment dat aveam Aeroportul Băneasa în zona de sprijin a unităţii mele, zburam pentru prima dată. Avionul, un TU-154 rusesc mi se părea imens, cu toate că ştiam că cel mai mare avion (în afara Boeing-urilor prezidenţiale) era IL-62, poreclit duios de tehnicieni „Baluba”. Ne-am găsit locurile ajutaţi de însoţitoarele de bord şi ne-am aşezat aşteptându-i şi pe ceilalţi călători. Măsurile de securitate nu erau aşa stricte. Echipajul ţinea uşa de la cabină deschisă, fără probleme. Au început să apară şi ceilalţi pasageri. Nu erau mulţi. Toată lumea s-a aşezat şi aştepta ora decolării.

La un moment dat apare una dintre stewardese cu o listă în mână şi începe să caute ceva printre pasageri. Nu prea eram atent la ce se întâmpla, discutând cu ceilalţi colegi. Tipa se opreşte în dreptul meu şi mă întreabă zâmbind dulce-profesional:

„Sunteţi dl. Negoescu ?”

„Da”, i-am răspuns cu gâtul brusc uscat şi tensiunea arterială în creştere.

„Vă cheamă comandantul în cabină”.

Asta a fost! Mă întorc aştia înapoi. Ori a răsuflat chestia cu demisia, ori au găsit ăia de la protecţie internă (adică foştii C.I.-şti) cine ştie ce despre mine sau familie. Mă şi vedeam singur pe pistă, lângă bagaje, o Ană Karenina părăsită pe beton – nu peron, urmând să trec prin cine ştie ce scandal şi anchete. Mă ridic şi pornesc, învineţindu-mi genunchii în mânerele scaunelor, spre cabina piloţilor, urmat de atrăgătoarea femeie în uniforma Tarom-ului. Ajuns la cabină, comandantul îmi face semn să intru şi să mă aşez pe scaunul, momentan liber, al copilotului.

„Sunteţi domnul căpitan Negoescu ?”

„Da”, spun cu ochii deja umezi.

„Vorbiţi cu Turnul” şi-mi întinde căştile radio. Mi le pun fără să văd sclipirea amuzată din ochii aviatorului.

„Alo”, zic ca boul, cu jumate de gură, de parcă aş fi vorbit la un telefon.

„Ce faci Petrică, pleci în Anglia ? Eu sunt, Cristinel R. mă, am vrut să-ţi zic drum bun. Sunt detaşat aici pe timpul verii”. Şi alte banalităţi la care răspundeam monosilabic-răguşit. Cristinel R. fusese şi el comandant de subunitate în Bucureşti, dar demisionase atras de mirajul câştigării unor bani, mai mulţi. Am mai schimbat câteva cuvinte şi am încheiat discuţia mulţumindu-i pilotului pentru bunăvoinţă.

Am ieşit ameţit din cabină fiind luat în primire de privirile tăioase ale pasagerilor de pe locurile din faţă („cine dracu e ăsta?!) şi am trecut pe locul meu. În scurt timp aeronava a început manevrele de decolare şi în cele din urmă s-a desprins de pistă urmându-şi calea spre Londra. După un zbor în condiţii excelente, poate cel mai bun zbor pe care l-am avut vreodată am aterizat meseriaş pe Gatwick.

Londra mă primea amical cu un soare apunând după o repriză scurtă de ploaie şi o puzderie de iepuri de câmp ţopăind pe spaţiul verde ce delimita pistele terminalului, cel mai depărtat de aerogară.

 

Tupolev Tu 154 Tarom la decolare de pe aeroportul Kogalniceanu. 

Sursa foto: dl. arhitect Mihai Andrei